O persoană cu temperament

De când mă știu am fost o persoană ce era ușor de călcat pe coadă. Nu era nevoie ca cineva să insiste foarte mult pentru a mă vedea ca un vulcan gata de a erupe. Mă aprind mai ceva ca un foc alimentat cu benzină și mă sting după ce am lăsat în urma mea mult dezastru și scrum. Nu e un lucru cu care mă mândresc, deoarece acest temperament a afectat mult relațiile de orice fel pe care le-am avut în viață. Nu sunt genul care se ia după semnele zodiacale, dar cică taurii ar fi foarte temperamentali, cine știe sub ce stea norocoasă m-am născut.

Comportamentul fiecăruia dintre noi poate fi format, modelat, stricat, reconstruit și așa mai departe. În timpul vieții acesta se schimbă de o grămadă de ori deoarece, crescând și maturizându-ne putem deveni persoane mai calme sau, din contră, mai temperamentale decât eram înainte. Comportamentul este foarte ușor de influențat și multe persoane încearcă să intre pe sub pielea ta și să scoată ce e mai rău din tine. Ajungi să te pierzi cu firea și uneori să te înspăimânți de felul în care poți ajunge să te comporți. Bineînțeles, dacă ești o persoană foarte stăpână pe sine, nu dai oportunitatea nimănui să te schimbe în rău, dar ce faci în momentul în care realizezi că nu ești atât de stăpân precum credeai?

Am fost deseori pusă în cadrul unor situații în care m-am pierdut cu firea și m-am lăsat prada pornirilor de moment. Am avut în jurul meu persoane care îmi tot spuneau că mă enervez mult prea repede și trebuie să lucrez la asta, ei bine, să îi spui unei persoane nervoase exact ceea ce nu vrea să audă poate să o scoată din sărite. De multe ori am fost prinsă în astfel de discuții în care îmi apăream dreptatea și punctul de vedere cu prețul vieții chiar dacă era o discuție despre murături. Adesea nici nu realizam cât de repede izbucneam din cauza unor lucruri banale și faptul că nu realizezi sau nu vrei să accepți faptul că ai o anumită problemă, e capcana minții care te ține mereu în același punct fără să îți permită să repari ceea ce e greșit.

Îmi place să îmi argumentez ideile cu experiențele mele de viață pentru că mi se pare cel mai corect să vorbesc despre lucruri pe care le-am trăit, nu auzit de la alții. Nu am avut o săptămâna atât de proastă ca cea care a trecut de mult timp. Și nu aș vrea să încurajez ideea de a-ți plânge de milă pe blogul meu, dar toți putem recunoaște că avem zile în care efectiv nu merge nimic bine. Am avut impresia că săptămâna ce a trecut a fost damnată de soartă. Toate planurile pe care le-am făcut pentru săptămâna respectivă au fost date peste cap și orice lucru a mers împotriva mea. Mă trezeam în fiecare dimineață cu gândul că o să fie o zi mai bună ca cea precedentă, ca să realizez ca a fost și mai proastă. Bineînțeles că am vrut să dau cu orice lucru de pământ, lucru pe care l-am și făcut, apoi după ce m-am calmat și am adunat tot dezastrul pe care îl făcusem am început să mă simt foarte prost. Mereu m-am întrebat de ce nu pot să am pace în furtuni și să îmi găsesc un echilibru propriu. Sunt conștientă că viața poate fi și mai dură și urâtă decât a fost până acum, iar dacă nu pot să rămân calmă în momente mai ușor de depășit, ce voi face când o să mă lovesc de obstacole mai mari?

Mi s-a tot spus să am încredere deplină în Dumnezeu căci El știe mereu ce e mai bine pentru tine, și de multe ori este greu să ai încrederea oarbă în ceva ce nu poți vedea sau atinge. Tindem să deținem controlul asupra vieții uitând de faptul că într-o clipă putem pierde tot. Nimic nu e sigur în lumea asta și am avut obiceiul să îmi fac multe planuri de viitor fără să realizez că viitorul e atât de nesigur. Nu îmi place să nu am control, nu îmi place să merg pe stradă fără rost și îmi este greu să predau conducerea vieții mele unei alte persoane. De aceea când lucrurile nu merg așa cum le-am plănuit eu, tind să mă enervez foarte tare. Am realizat că majoritatea momentelor care îmi provoacă nervi sunt alea în care nu merge ceva cum am plănuit. Apoi sunt această persoană temperamentală, zici că în tot momentul mă trage cineva de păr și pentru ce? Puterea de a controla ceva care nu îți aparține? Ce mai viață! Te zbați în fiecare zi pentru a avea cât mai multe, îți freci creierii la muncă pentru bani, ești stresat când nu reușești să îți plătești chiria și la finalul zilei, singurul lucru care te face să nu o iei razna e un moment de liniște. Dacă am trăi toată viața ca atunci când trăim momentul de liniște nu am mai avea atâtea oportunități să ne enervăm, să fim temperamentali și să plătim bani la terapie pentru a realiza că răspunsul la toate problemele noastre este exact lângă noi.

M-am obișnuit să vorbesc în articolele mele și despre partea mai goală a paharului când vine vorba despre viață pentru că sunt conștientă că mă adresez unor oameni normali care duc o viață normală cu bune și cu rele. Nu o să mă prefac și nu o să pun un zâmbet fals promovând unicorni și curcubee pentru a mângâia falsa impresie că viața este perfectă și roz. Cu cât suntem mai conștienți de realitatea în care trăim cu atât ne este mai ușor să o confruntăm. Cu toate astea, viața ne oferă oportunități să ne bucurăm, să zâmbim, ne oferă oameni care ne iubesc și pe care îi iubim, ne oferă o speranță și ne oferă momente de liniște în care ne oprim, luăm o gură de aer și continuăm, căci nu este vorba doar despre a supraviețui, ci și de a trăi.