Melancolia unor vremuri trecute
Zilele astea mă gândeam ce să mai scriu pe blog și ce subiecte să mai abordez. Nu am vrut să fac un articol în care să îmi justific absența de vreo 3 săptămâni pentru că mi se pare irelevant atâta timp cât fiecare din noi avem probleme și la fel ca oricare altă persoană, duc o viață normală care nu mă scutește de experiențe proaste. Astea fiind spuse zic să trec în subiectul de azi!
Cum ziceam mai sus, mă tot găndeam ce să mai scriu pe blog și zilele trecute am realizat că sunt aproape să împlinesc vârsta de 20 de ani (yupii). Sunt sigură că multă lume la fel ca și mine se afla la un moment dat la o zi de naștere sau de ce nu la propria zi de naștere unde era măcar o persoană care spunea: „Astăzi e o zi specială pentru că odată faci 18 ani”. Odată în viață facem 18 ani, sau 20, sau 9, sau 15 fără 3 luni (sper că înțelegeți ce vreau să spun). Încercăm să trăim ziua aia din an când împlinim o anumită vârsta ca și când ar fi cea mai frumoasă zi din viețile noastre și ziua următoare continuăm să trăim aceeași viață plictisitoare pentru că a trecut unica zi din an care ne făcea să ne simțim cei mai speciali. Nimic mai greșit! Nu trebuie să trăim așteptând o anumită zi ca să fim fericiți când putem face fiecare zi să fie cea mai frumoasă.
Îmi amintesc și eu că eram exact la fel. Așteptam cu nerăbdare să vină ziua mea ca să fiu și eu mai mare pentru că bineînțeles când eram mică îmi doream foarte mult să devin adult. Na poftim Criss, faci 20 de ani, schimbi prefixul și realizezi că nu îi mișto deloc să stai să îți cauți un job, să te gândești ce o să gătești ziua următoare, să scoți gunoiul, să faci curat, să nu uiți să cumperi pâine, etc. Ca și copil vedeam viața asta de adult ca fiind una în care nu îți mai zice nimeni ce să faci, scapi de teme și de responsabilități și în sfârșit trăiești așa cum vrei. Mi-aș fi dorit să fi știut de atunci ce înseamnă să ai mai multe probleme și griji ca să nu mă mai grăbesc să cresc. Aș fi vrut să profit mai mult de timpul liber pe care îl aveam și să nu îl fi irosit gândindu-mă ce grea îmi este viața când trebuia să dau un test la mate.
Mă gândesc și acum la felul în care îmi fușeream temele ca să ies afară să mă dau pe leagân și să ascult muzica anilor 2000-2016 gândindu-mă la cum o să arate viața mea peste câțiva ani. Stăteam acolo câteva ore până mi se făcea foame sau frig și intram în casă. Îmi amintesc zilele de primăvară când eram încojurată în grădină de mireasma multitudinilor de flori care prevesteau renașterea naturii. Îmi e dor să mă plimb prin pădure și să rămân uimită de cântecul frumos al păsărilor. Îmi este dor de serile de vară călduroase când singura grijă pe care o aveam erau țânțarii. Îmi lipsesc chiar și primele zile de toamnă care îmi aminteau că un nou an de școală era pe cale să înceapă. Îmi e dor de tine iarnă geroasă și de zilele în care mă dădeam cu sania pe deal sau mă băteam cu frații mei cu bulgări. Îmi e dor de sărbătorile de iarnă când chiar simțeam emoția și bucuria sărbătorilor petrecute cu familia. Zău că îmi este dor să fiu copil și să mă bucur de copilărie. Paradisul amintirilor măcar tu să rămâi același, chiar dacă eu voi continua să cresc, tu să rămâi veșnic copil!
Nu am realizat până acum că îmi era bine când eram copil și când îmi spunea mama ce am de făcut. Acum inevitabil am crescut și viața nu e așa cum mi-o imaginam că o să fie când eram mică. Dacă ar fi un sfat pe care să mi-l dau acum și oricui mi l-ar cere ar fi acela ca niciodată să nu își dorească să crească pentru că așa cum e vorba aia „Ai grijă ce îți dorești că s-ar putea să devină realitate”.
Trăiește-ți copilăria, tinerețea și toate zilele ca și când ar fi cea mai frumoasă zi din viața ta deoarece timpul trece, fă-l să conteze!
