Chip cioplit

Din adâncul inimii, scriu.

Cuvinte împletite în emoții, sentiment și pasiune, dacă aș putea, le-aș oferi un nume.

Dar ce poate descrie aerul cald pe care-l respir

când îmi amintesc, printre fraze, „că trăiesc”?

Că sunt doar un pumn de țărână mișcător a cărui suflu e trecător.

Mă așez în pat să mor ca mâine să renasc din nou.

Căci drumul vieții e scurt și am păcătuit

Uite!

Mi-am creat un chip cioplit.

Zi de zi mă închin la același idol, crezând că e bine să trăiesc doar pentru sine, dar asta nu e o trăire!

Anii trec, pas cu pas sunt mai aproape și simt

că până acum,

eu nici măcar nu am trăit.