Am învățat din durere
„Durerea este un fir din țesătura vieții, a încerca să o elimini nu este doar imposibil ci si distructiv: încercarea de a rupe un fir din întreg destramă țesătura.”
Pentru că sunt om, nu am fost scutită niciodată de durere. Adesea m-am lovit de situații limită, adesea am plâns până la epuizare. În viață am întâlnit oameni care au stat înaintea mea ca o oglindă, proiectând în realitate tot ce nu puteam conștientiza de una singură. Toate frustrările, prejudecățile și neputința de a ierta ascunse după perdeaua sufletului, acum le găsesc tot mai des reflectate în viața mea.În tot acest timp am crezut că voi avea de luptat împotriva oamenilor care încearcă să mă rănească, dar de fapt, toată lupta este dusă cu sinele, cu eul interior, dușmanul principal.
Deseori am stat în calea mea, amputându-mi singură șansa la reușită. Pentru că am fost un critic prea aspru, pentru că nu am apreciat capacitatea pe care o am, pentru că am ales să mă lovesc cu reproșuri și acuze decât să mă mângâi cu apreciere, dragoste și înțelegere.
Cel mai tare au durut insultele pe care mi le adreseam singură. Castelul meu de cristal era dărâmat în fiecare zi cu o singură pietricică, și de obicei eu aruncam piatra. Distrugeam orice zid al încrederii în loc să îl clădesc mai cu spor. Dar vine un moment în viața fiecăruia din noi în care conștientizăm că nu suntem atât de perfecți pe cât ne credem, că avem multe lucruri care ne deranjează la noi. Vine momentul în care cade orice mască, momentul în care nu ne mai putem minții și ne vedem exact așa cum suntem, cu bune și rele. Vine momentul în care putem face pace cu noi, momentul în care ne iertăm pentru orice rană pe care ne-am provocat-o, momentul in care dăm mâna cu trecutul sumbru și începem să trăim un prezent mai luminos. Putem alege să lucrăm cu noi înșine sau putem repeta aceleași greșeli iar si iar.
Mă întorc la ce am zis mai sus: nu putem elimina durerea din viețile noastre, dar putem să o folosim ca o opurtunitate de a învăța mai multe despre eul nostru lăuntric, cât de vulnerabil e, ce îi lipsește, ce trebuie îmbunătățit. În viață suntem puși ca pe o scară. Sunt zile în care urcăm o treaptă, sunt zile în care urcăm două, sunt zile în care poate nu am urcat deloc sau din contră am coborât, dar în oricare stagiu te-ai afla, nu uita care e scopul pentru care urci, ce te așteaptă la final.